PM2.5 — Particule fine mai mici de 2,5 micrometri. Aceste particule sunt suficient de mici pentru a ocoli nasul și gâtul, ajungând adânc în plămâni și chiar intrând în fluxul sanguin. Sursele principale includ gazele de eșapament, procesele industriale și incendiile de pădure.
PM10 — Particule grosiere mai mici de 10 micrometri, inclusiv praf, polen și uzura suprafeței drumurilor. Deși mai mari decât PM2.5, provoacă totuși iritarea căilor respiratorii și agravează astmul.
O₃ — Ozonul la nivelul solului nu este emis direct — se formează când oxizii de azot și compușii organici volatili reacționează la lumina soarelui. Mai ridicat în după-amiezile de vară. Poate declanșa crize de astm și reduce funcția pulmonară.
NO₂ — Dioxidul de azot provine în principal din motoarele vehiculelor și centralele electrice. Provoacă inflamarea mucoasei căilor respiratorii, făcând plămânii mai susceptibili la infecții.
SO₂ — Dioxidul de sulf este eliberat prin arderea combustibililor fosili care conțin sulf, în special cărbune și petrol. Chiar și o expunere scurtă poate constrânge căile respiratorii, în special la persoanele cu astm.
CO — Monoxidul de carbon este un gaz inodor rezultat din combustia incompletă a combustibililor. În aer liber, provine în principal din traficul auto. La niveluri ridicate, reduce capacitatea sângelui de a transporta oxigen.